Preoţii care au slujit în parohie
Şirul preoţilor slujitori în Gheorghieni urcă până spre jumătatea secolului al XVIII-lea când, pe la 1761 este amintit unul cu numele de Vonuli–Ioan Cozma.
Din faptul că în Conscripţia clerului ortodox, la secţiunea IX. Archidiaconatus Banabicensis in Cottu Colosiensi nu întâlnim numele preotului din Gheorgheni, putem deduce că era vacantă şi, cel mai probabil, era deservită de preoţii din satele vecine. Din faptul că în Conscripţia clerului ortodox, la secţiunea IV. Archidiaconatus Ogrensis in Cottu Küküllö îl întâlnim pe Ştefan (Popovici), născut în Gheorgheni Cluj şi „întărit” paroh în Deag (comuna Iernut, judeţul Mureş), nu reiese dacă a fost mai înainte paroh sau nu în Gheorghieni sau că s-ar fi tras dintr-o familie preoţească din această localitate.
După aceste nume, vreme de mai bine de un secol nu avem mărturii despre numele preoţilor slujitori în această parohie şi nici despre procesul de „dispariţie” sau „convertire” a credincioşilor ortodocşi la uniaţie.
Ioan Bogăţan este amintit paroh pe la anul 1842, iar în anii 1864-1865, în vremea cât mai trăia fosta preoteasă „Bagetianu Irina”, parohia era administrată de preotul din Pata, George Pantea, în anii 1866-1867 de Basiliu Porutiu, parohul Rediului, iar din luna septembrie a anului 1868 este amintit ca preot în Giursat Thoma Marcu. Instalat abia la 1 aprilie 1869, a funcţionat până în anul 1873 sau 1874. Din anul 1875 şi până în 1877 este amintit Gavrilă Olteanu ca paroh administrator, iar din 1878, Ionu (Ioanne) Chioreanu – Parochu locale până în anul 1881, apoi interimatul continuă sub administrarea parohului din Rediu Basiliu Porutiu (1881-1883) şi a lui Gavrilă Olteanu paroh în Pata (1884-1885).
Vreme de aproape jumătate de veac parohia este păstorită de familia Şchiopu, astfel că din 17 mai 1885 este amintit ca preot în Giurfalău Ioanichie Şchiopu şi până la începutul lui 1908, când îi urmează fiul său Aureliu. Pe la anul 1900 parohia Gheorgheni avea ca filie Someşeniul (Someşfalĕŭ – Szamosfalva).
Vreme de 25 de ani, 1908-1933, parohia a fost păstorită de Aureliu Şchiopu, care se pensionează la 15 septembrie 1933. Prezenţa ca preot greco-catolic a lui Aurel Şchiopu este atestată în diverse documente din această perioadă.
El este urmat de Victor Paşca pentru un singur an (8 octombrie 1933-14 octombrie 1934), apoi păstoreşte Valer c. Muste, din 23 decembrie 1934 până la moartea sa din 01 martie 1938. Din mai 1938 îi urmează Victor Horvath, apoi Vasile Radu până în 1948, iar din 16 mai 1948 Vasile Bondrea.
Anii 1949-1957 sunt anii de declin ai parohiei, administrarea acesteia făcându-se de preoţi interimari sau pensionari pentru foarte scurte perioade de timp, 2-3 luni până la un an. Unul din administratorii parohiei, înainte de 1955, a fost părintele Niculae Haţegan, amintit în funcţie în anul 1950.
În perioada 15 august 1953-15 august 1954 parohia Gheorgheni a fost încredinţată pentru administrare părintelui Nicola Octavian, care o administra încă de la începutul lui iulie 1954.
La începutul anului 1955 administrarea parohiei era în grija părintelui Romul Todea, paroh în Sălicea.
În perioada 23 decembrie 1956-3 aprilie 1957 a funcţionat ca preot şi administrator al parohiei Gheorgheni preotul profesor pensionar Atanasie Popa.
Sfârşitul anului 1957 aduce cu sine desfiinţarea efectivă a parohiei, din motive pastorale, pentru înfiinţarea altei parohii în Cluj-Napoca, astfel prin decizia 17607/1957, se desfiinţează parohia extrabugetară „Gheorgheni”, raionul Cluj şi se înfiinţează „în mod excepţional” parohia „extrabugetară „Cluj-Borhanci” formată din cartierul Borhanci al oraşului Cluj şi grupări izolate din „Becaş” şi „Drumul Feleacului””, la care va fi anexată, ca filie, comunitatea ortodoxă din Gheorgheni.
Slujitori în filia Gheorghieni
În perioada imediat următoare comunitatea va fi deservită de preoţii parohiei Cluj-Borhanci, transformată mai apoi în parohia Sfântul Dumitru Cluj-Napoca, care a păstrat comunităţile din Borhanci şi Gheorghieni, ca filii.
În 1958 este pomenit pentru un an preotul Man Traian, iar apoi protopop Stavrofor Ioan Ruşdea este amintit la Sărbătoarea Învierii Domnului din anii 1959 şi 1964.
Începând cu 1 septembrie 1964 slujeşte în Gheorgheni preotul Gheorghe Mureşan, fost preot greco-catolic, căsătorit şi cu 2 copii: Andrei şi Rodica.
De la 1 august 1971 este amintit ca slujitor şi preotul Vulcu Toma. Alături de el este amintit preotul Ioan Sâncrăian din 1972 până în 1977, când face schimb cu preotul Mircea Giurgiu, care va slujji doar 2 ani, până la pensionarea din 1979. De la 1 septembrie 1979, este amintit şi preotul Onisie Morar, iar din 1986 şi preotul Iulian Benche.